L O A D I N G

27 Februarie

Cuviosul Parintele nostru si Marturisitorul Procopie Decapolitul Gal.5, 22-6, 2;Mt. 6, 1-13

Procopie a fost calugar si a fost progonit in vremea imparatului iconoclast Leon(717-741).

Copoiul Cerului

In Marturisiri Fericitul Augustin ne-a lasast insemnarea fugii sale de Dumnezeu: cum Dumnezeu a inceput sa-l caute de copil, prin rugaciunile si dragostea mamei sale; cum a ratacit din scoala in scoala, neostoit, nefericit- mereu cautand si niciodata afland adevarul; cum a ajuns robul unui pacat dupa altul- Dumnezeu cautandu-l mereu, iar el fugind mereu de la fata lui Dumnezeu; pana in ziua cand in gradina de langa Milano, in mijlocul unor violente lupte dintre minte si inima, L-a aflat pe Hristos – sau mai curand Hristos l-a aflat pe el. Uitandu-se inapoi la viata sa, a inteles cum Dumnezeu il cautase mereu, nepierzandu-l nicicand din vedere. Si iata ce a scris: “Necontenit credincioasa milostivire imi dadea tarcoale de departe. O, intru ce rautate ma risipeam! Iar Tu necontenit ma cautai, pe cel ce fugeam mai mult si mai mult de la Tine. O, ce cai intortocheate! Vai nesabuitei nebunii ce nadajduieste ca parasindu-Te pe Tine sa afle ceva mai bun! Numai Tu esti odihna”.

Poetul englez Francis Thompson, in minunatul sau poem “Copoiul Cerului” ne spune povestea propriului suflet, un suflet care, precum al lui Augustin, a fugit de dragostea lui Dumnezeu care-l cauta, s-a ascuns in strafundurile propriei minti, a incercat sa-L faca pe Dumnezeu sa-i piarda urma in padurea placerii, a incercat sa-L uite in fascinatia stiintei.; dar nici in stiinta si nici in placere nu a putut scapa de urmarirea lui Dumnezeu, Copoiul Cerului.

“Fugeam de El de-a lung de nopti si zile, / Fugeam de El prin porticuri de ani,

Fugeam de El pe-ntortocheata cale / Din mintea mea: si in noian de lacrimi

De El ma ascundeam…”

Dar niciunde nu a aflat adapost cela ce nu voia sa-L adaposteasca pe Hristos; nimic nu-l multumea pe acela ce nu-L multumea pe Hristos. “Toate te tradeaza pe tine, cel ce m-ai tradat pe mine”. Dupa multa vreme, urmaritorul de care se temea S-a apropiat de el tot mereu si mereu, pana ce l-a gasit. Francis Thompson, un om ruinat si dependent de droguri, a devenit Francis Thompson poetul crestin, aflat de Hristos si mantuit de El, prins de catre Copoiul Cerului.

Staretul Siluan de la Muntele Athos scria:

“Tanjeste sufletul meu dupa Domnul si in lacrimi caut pe Dansul.

Cum sa nu Te caut eu pe Tine? Tu mai inainte m-ai cautat,

Si mi-ai dat a ma indulci cu Duhul Tau cel Sfant,

Si sufletul meu Te-a iubit”.

Anthony M. Coniaris – Vitamine Duhovnicesti

0 Comments